Omul de cretă de C.J.Tudor-recenzie

Învățînd modul în care lumea și mai important, modul în care oamenii funcționează e o muncă grea și aflînd pe măsură ce crești că lumea este mai întunecată și mai înfricoșătoare decît credeai inițial, poate fi foarte tulburător. Copilăria ne formează, iar uneori ne bîntuie.În acest thriller de C.J.Tudor primim un delicios mister înfășurat cu toate problemele creșterii și apoi a îmbătrînirii.

Povestea se concentrează pe Ed, un profesor la școala locală, care constată că un eveniment major din viața lui, petrecut în 1986, ce a afectat întregul său grup de prieteni, se întoarce acum în viața lui. Copil fiind, Ed a fost aruncat într-o serie de evenimente ce a dus la despărțirea bandei sale de prieteni și a expus cele mai întunecate secrete ale micului oraș, făcîndu-l să înțeleagă că nu poți avea încredere în toți adulții, deoarece și ei au secrete. Toate acestea încep cu o întîmplare sîngeroasă la bîlciul din oraș ce declanșează tot lanțul de evenimente și care duce la prietenia nefericită  dintre Ed și profesorul Halloran. Treizeci de ani mai tîrziu, Ed este un om care trăiește cu trecutul său (adesea influențat de alcool). Unul dintre vechii săi prieteni se întoarce cu un plan de a dezvălui ceea ce s-a întîmplat cu adevărat în acel an, imediat după aceea fiecare din membrii bandei primind cîte o scrisoare ce avea desenat pe ea un om de cretă. Se pare că există cineva care cunoaște mult mai multe despre trecutul lor decît s-ar aștepta cineva.

Atunci cînd ai de-a face cu un roman thriller, cu o carte descrisă ca o poveste de suspans psihologic și o crimă misterioasă cu greu poți să te rezumi la a nu dezvălui prea mult. Comparat cu It a lui Stephen King, ba chiar marele King lăudînd această carte, mi-a dat sentimentul că citesc un scenariu de film, că toată povestea a fost ca un fel de rezumat, mi-a dat impresia că autoarea s-a grăbit, că povestea a fost concepută într-o dimineață la cafea și în pauzele de masă a fost trecută pe hîrtie. Sper să nu fiu înțeleasă greșit, cartea mi-a plăcut, pentru un roman de debut m-a surprins plăcut dar cred că ceva îi lipsește, poate ar fi trebuit să fie mai complexă.

Capitolele ce prezintă anul 1986 au pictat o imagine foarte autentică  a perioadei și a vieții într-un orășel micuț în care toată lumea cunoaște pe toată lumea. Iar acest lucru nu face decît să adauge și alte situații la intriga principală a cărții în care sunt implicați și alți localnici, totul amestecîndu-se perfect pentru a adăuga dramă și intrigi poveștii. Acest lucru a păstrat tot misterul imprevizibil, cu piste false, cu răsturnări de situații.

Un plus îl acord studiului detaliat asupra caracterului lui Eddie Adams. Ajungem să îl cunoaștem bine, vedem evenimentele din punctul lui de vedere ca un copil aflat la marginea adolescenței și apoi ca adult. Cu toate acestea, există și o poveste a naratorului nesigur de el, mai ales atunci cînd devine clar că și Eddie este un ciudățel. La fel ca alți localnici, Eddie are o mulțime de secrete și dacă e să ne gîndim, ce copil de 12 ani este un model de onestitate? Ca adult, Eddie este mai echilibrat și mai matur, deși nu este nici o îndoială că evenimentele acelei veri l-au afectat profund și în același timp, ne dă impresia că este un om plin de regrete.

De-a lungul romanului, există o temă recurentă de inacțiune care duce la nefericire, precum și a unor acțiuni neintenționate care conduc la rău și nenorocire, ceea ce ar explica de ce Eddie, cel de 42 de ani, se simte condus spre a descoperi adevărul, probabil că simte nevoia de a compensa greșelile din trecut.

Captivantă, Omul de cretă este o carte ce m-a făcut să mă întreb constant cine, ce, cum și de ce. Și, deși, este o vorba de o crimă misterioasă, există un sentiment că ceva spectral se întîmplă. Vederea stranie a oamenilor de cretă, figurile din pădure și în vise, care știu mai multe decît oricine aduc un sentiment de straniu în orășel.

O carte mult lăudată în mediul online, o recomand în cazul în care vă place o carte avînd o crimă ca subiect, și cu un pic de horror.


„Oamenii spun că nimic nu e mai puternic decât dragostea. Au dreptate. De aceea toate atrocitățile sunt comise în numele ei.”


„Trebuie să înțelegi că oamenii buni nu cântă imnuri sau se roagă la nu știu ce zeu mitologic. Să fii bun nu înseamnă să porți cruce la gât sau să te duci la biserică în fiecare duminică. Ești bun dacă îi tratezi bine pe ceilalți. Un om bun nu are nevoie de religie pentru că e mulțumit de sine însuși pentru că știe că face bine.”

 


„Principiile sunt bune. Dacă ți le poți permite. Îmi place să cred că am principii, însă mulți chiar sunt convinși că au. Ideea e că toți avem un preț, un buton pe care se apasă și facem lucruri nu foarte onorabile. Principiile nu plătesc ipoteca și nu ne scapă de datorii. Principiile sunt o monedă fără valoare în viața obositoare de zi cu zi. Un om cu principii este în general cel care are tot ce vrea sau nu are absolut nimic de pierdut.”

4 comentarii

Lasă un răspuns la ancasicartile Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.