În fiecare zi de Romulus Vulpescu

În fiecare zi

de Romulus Vulpescu

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare, 
Și nu băgăm de seamă că, în loc, 
Rămîne un deșert de disperare.

Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un așternut posac, 
Însingurați în doi, din lașitate, 
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgura sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu, 
Pe-o nepermis de joasă treapta tristă:
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu, 
Ca să mai știm că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare, 
Și nu băgăm de seamă că, în loc, 
Rămîne un deșert de disperare. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.