Metanie de Radu Gyr

Doamne, fă din umilință
pod de aur, pod înalt.
Și din lacrimă, velintă,
ca pe-un pat adînc și cald.
Din lovirile nedrepte,
faguri facă-se și vin.
Din înfrîngeri, scări și trepte;
din căderi, urcuș alpin.
Din otrava pusă’n cană,
fã miresme ce nu pier.
Și din fiecare rană,
o cãdelniță spre cer.
Și din orișice dezastru
sau crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și dă zîmbet înțelept.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.