Cele mai bune cărți citite în 2018 (Partea a II-a)

Inocenții de Ioana Pârvulescu

O carte care se simte că este autobiografică despre timpurile simple, despre perioada inocenței. O carte care m-a cucerit de la primele rînduri. Pasaje pline de farmec în care se rememorează lumea copilăriei, cu jocuri specifice vîrstei, cu modalități inedite derezolvare a conflictelor, cu bolile copilăriei, cu iubiri inocente șidezamăgiri. O privire spre ce a rămas din ce a fost. S-a simțit, cel puțin pentru mine, că toate activitățile comune, gătitul, mersul în vacanțe la munteși la mare, jocul de cărți, exercițiile de gimnastică evidențiază un pronunțat caracter educativ. Prefer să nu povestesc prea multe, vreau să vă las vouăplăcerea de a descoperi frumusețea acestei cărți.

Porecla de Jhumpa Lahiri

Porecla se întinde pe primele trei decade ale vieții unui tânăr, dar există și o temă. Este chiar acolo, în titlu. Tatăl eroului nostru este doar un tânăr atunci când supraviețuiește unui accident de tren. Atunci când este tras de sub fiare alături avea un roman scris de Nikolai Gogol. În lunile de durere și suferință care urmează, autorul și cartea capătă o semnificație deosebită. Așa că, atunci când soția lui dă naștere primului băiețel, în așteptarea numelui bun pe care bunica din partea mamei trebuie să îl aleagă, i se dă un nume temporar, Gogol, ca un fel de compromis. Pentru o recenzie mai amplă vă invit aici.

The heart`s invisible furies de John Boyne

Anul acesta am avut ocazia să descopăr un scriitor care foarte ușor a devenit unul dintre preferații mei. Are un stil unic și fascinant de a scrie. Forțată să fugă din cauza scandalului provocat în orășel, Catherine Goggin se trezește singură, însărcinată și în căutarea unei vieți noi la doar 16 ani. Știe că nu are de ales decît să creadă că, călugarița căreia îi încredințează copilul să îi asigure acestuia o viață mai bună. Cyril Avery nu este un Avery adevărat sau cel puțin așa îi reamintesc părinții lui. Adoptat pe cînd era încă bebeluș, niciodată nu s-a simțit că ar avea un cămin alături de familia care l-a adoptat, familie care îl tratează mai mult ca un animal de companie decît ca un fiu. Dar este tot ce a cunoscut vreodată. Cyril nevăzut și nebăgat în seamă, devine un individ prost ghidat, cu inima făcută bucăți. La mila norocului și a coincidențelor, petrece o viață întreagă încercînd să se cunoască și să afle de unde a venit, va încerca să  descopere o țară, o identitate și chiar mai mult.

Cronică de familie de Petru Dumitriu

Petru Dumitriu are un stil inegalabil. A scris o ficțiune istorică de amploare și cu o bogăție de detalii, un uimitor curs de istorie națională. Istoria este urmărită în timp pe ramurile arborelui genealogic al Cozienilor, începând cu generația de după 1848, mai precis din timpul Principatelor Unite, rădăcinile lor fiind mai vechi cu cel puțin două secole față de momentul de început al romanului. Citind cronica am avut impresia unui muzeu al figurilor de ceară dar în care figurile sunt vii,dinamice, marea majoritate aflîndu-se în aria banilor și a puterii, figuri care reacționează în împrejurări extraordinare, în timpuri dictate de schimbări. Am citit cronica cu lăcomie și fără să mă plictisesc, o cronică pe care o recomand cu căldură.

The harafish de Naguib Mahfouz

În acest roman captivant, Mahfouz ne prezintă istoria dramatică a familiei Al Nagi-o familie care se mișcă, de-a lungul a mai multor generații, de la înălțimea puterii și a gloriei pînă la adîncimile decăderii. The Harafish începe cu povestea lui Ashur Al Nagi, un om ce crește de la niște origini mai mult decît umile și care ajunge un mare conducător și o legendă printre oamenii de rînd. (harafish –din arabă s-ar putea traduce ca oameni de rând, săraci, oameni ce nu au nicio putere de a-și schimba viața). Generație după generație, totuși, urmașii lui Ashur se extind dincolo de exemplul său legendar, pierzînd contactul cu originile și risipind averile lor mari, căsătorindu-se cu prostituate și dezvoltînd rivalități amare și întotdeauna fatale. Și încă, rămîne o mică speranță, că într-o zi va apărea un Nagi care le va restabili numele la vechea glorie.

Aripi frânte de Kahlil Gibran

O carte pe care am cumpărat-o de la un anticariat și care m-a marcat enorm de mult. E uimitor cît de multă înțelepciune și cît de mult te poate impresiona o carte aparent banală ce stă uitată pe un raft, așteptînd umilă să îi fie descoperită valoarea. Și asta, aș mai adăuga la un preț ridicol de mic. Nu mă voi opri niciodată să o recomand. Recenzia aici.

La Răsărit de Eden de John Steinbeck

Acoperind perioada dintre Războiul Civil American și Primul Război Mondial, La Răsărit de Eden prezintă două generații de frați aflați într-o luptă dintre bine și rău. Prima generație este formată din Adam Trask și fratele său cu temperament iute, Charles, iar a doua generație este alcătuită din fiii lui Adam, Aron, cel cu părul deschis și cu firea blîndă și Cal, brunetul iute la mînie. Adînc influențat de povestea biblică ce îi are ca personaje pe Cain și Abel, romanul începe în valea Salinas din California, acolo unde autorul s-a născut. El povestește povestea bunicilor săi, Samule și Liza Hamilton, care se stabilesc în această vale unde îi întînesc pe membrii familiei Trask. O saga pe care am recitit-o și care mi-a plăcut chiar mai mult decît prima oară.

Alchimia fericirii de Al Ghazali

În Alchimia fericirii, Al Ghazali începe prin a menționa că Cine se cunoaște pe sine este cu adevărat fericit. Cunoașterea de sine constă în a realiza că avem o inimă sau un spirit care sunt absolut perfecte, dar care au fost acoperite de praf datoriră acumulării de pasiuni frivole. Fericirea depinde de facultățile noastre, dacă exersăm aptitudinile superioare ca imaginația, motivul atunci vom fi mai fericiți decît dacă exersăm aptitudinile inferioare (doar plăceri fizice). Cu toții suntem născuți cu o durere a sufletului, ceea ce ne determină să căutăm fericirea, dar majoritatea dintre noi căutăm plăceri substitutive ce derivă din corp și care nu pot rezolva o durere care esențial este spirituală. Recomand cartea cu mare căldură.

Violoncelistul din Sarajevo de Steven Galloway

Cum să ucizi și totuși să rămâi uman? Când devine greșit? Oare devine vreodată dreptate? Cum nu devii ceea ce urăști? Aceste întrebări sunt în esență fundamentale  pentru toate cele trei narațiuni. Cum ne comportăm în vremuri teribile când moartea atârnă practic la fiecare colț, unde moartea devine un eveniment obișnuit, cum ne oprim să devenim mai puțin decât cine suntem? De unde găsim curajul pentru a continua? Un roman frugal și obsedant, înțelept și frumos despre rezistența spiritului uman și despre modalitățile subtile pe care oamenii le reclamă umanității într-un oraș devastat de război. Pentru recenzie vă invit aici.

Americana de Chimamanda Ngozi Adichie

Ca adolescenți într-o școală secundară din Lagos, Ifemelu și Obinze se îndrăgostesc.Nigeria la vremea respectivă era sub dictatură militară, iar oamenii încercau să părăsească țara.Ifemelu pleacă în SUA pentru studii. De-a lungul experiențelor, studiilor, relațiilor se luptă cu rasismul în cultura americană. Ajunsă în America, Ifemelu descoperă pentru prima dată ce înseamă să fii o persoană neagră. Obinze, fiul unei prefesoare, spera să o urmeze în America dar i se refuză viza, în schimb se duce la Londra unde devine în scurt timp un imigrant fără acte. Cîțiva ani mai tîrziu, Obinze se întoarce în Nigeria și devine un bogat dezvoltator în noua țară așa zis democratică. Ifemelu cunoaște succesul în America datorită blogului ei pe tema rasismului. Cînd revine în Nigeria, cei doi iau în considerare posibilitatea revitalizării unei relații în lumina experiențelor celor doi protagoniști în decursul mai multor ani. O carte zic eu fenomen, cu un stil interesant ce abordează teme care de multe ori se preferă a fi ignorate sau mai puțin discutate. Vă invit să o citiți mai ales că se vorbește de o ecranizare într-o miniserie.

Acestea sunt cărțile care mi-au plăcut cel mai mult în 2018, cărți pe care le recomand, pe care e posibil să le recitesc la un moment, cărți care m-au ajutat să mă dezvolt, care m-au îmbogățit sufletește și care mi-au adus aminte dacă mai era cazul, de ce iubesc să citesc.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.