Cele mai bune cărți citite în 2018 (Partea I)

2018 a fost un an bogat în lecturi și mă bucur că majoritatea au fost cărți bune. În momentul în care scriu acest articol numărul cărților citite este de 127 (din 150 cîte mi-am propus pe Goodreads). Îmi este foarte greu să fac un top 10 al celor mai frumoase cărți pe care le-am citit în acest an. Așa că am decis să nu fac un top, ci să scriu aleatoriu cărțile favorite ale anului 2018. Și pentru că nici așa nu am făcut o treabă prea bună în a alege (e ca și cum ți-ai alege copilul favorit), așa se întîmplă cînd citești cărți bune, m-am gîndit să scriu un articol în două părți cu 20 din cele 127 de cărți care au lăsat o amprentă asupra mea în acest an. Sper să vă inspire pentru lista voastră de lecturi din 2019.

Fiul risipitor de Radu Tudoran

Pentru mine Radu Tudoran este unul dintre cei mai buni scriitori, cu un talent scriitoricesc greu de egalat. Am citit prima oară Fiul risipitor în liceu, cred că în primul an. Nu m-a impresionat cu nimic, aveam impresia că se află în ea înțelesuri ascunse pecare nu le puteam descifra atunci. Am recitit-o anul acesta și am trăit cartea cuvînt cu cuvînt, frază cu frază, am simțit trăirile Evei, trecerile ei de la dragoste la ură, de la agonie și extaz, de la bucurie la tristețe. M-a intrigat comportamentul “Secăturei”, dragostea oarbă a Evei pentru el, într-atît de oarbă încît își calcă propriul suflet în picioare. Un roman care invită la o dragoste neîmplinită, acea dragoste care te consumă pînă la extenuare. O carte pe care aș reciti-o la nesfîrșit.



Rugă către mare de Khaled Hosseini

O carte scurtă, ilustrată, scrisă de îndrăgitul scriitor Khaled Hosseini ca răspuns la criza actuală a refugiaților, Rugă către mare este compusă sub forma unei scrisori, de la un tată către fiul său, în ajunul călătoriei lor. Privindu-și fiul în timp ce doarme, tatăl reflectă asupra trecerii periculoase a mării ce îi așteaptă. Este, de asemenea, un portret al vieții lor din orașul Homs din Siria, înainte de război și de transformarea rapidă a acelui oraș dintr-un cămin într-o zonă de război.

 

Spune-mi cine sunt de Julia Navarro

959 de pagini. Atîtea a avut varianta pdf pe care am citit-o. Poate vă așteptați să mă plîng de faptul că mi-a luat mult prea mult timp să citesc o astfel de cărămidă. Dar, din contră, aș fi vrut să mai aibă încă pe atît și tot nu m-ar fi plictisit. Este un roman despre identitate, despre puterea de sacrificiu, despre alegeri a căror consecințe trebuie să le trăiești toată viața, despre a lupta pentru ceea ce crezi. Julia Navarro reușește să creioneze un personaj literar memorabil, care pe parcursul extraordinarei sale vieți a reușit în primul rînd performanța de a se cunoaște pe sine, care acționează întotdeauna conform principiilor sale. O carte plină de aventuri, de adrenalină pură, introspecție și cronică politică. Călătorim în tumultoșii ani cînd Spania s-a aflat în război civil, suntem martorii căderii zidului Berlinului, trăim cel de-al Doilea Război Mondial, pașii ne poartă pe străzile Parisului, Londrei, Moscova, Cairo, Lisabona, Buenos Aires….. O carte care TREBUIE citită.

Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett

Suntem doar doi oameni. Nu ne separă prea multe. Nici pe departe într-atât de multe pe cât îmi imaginasem.

Această frază însumează cam tot ce înseamnă această carte. O carte care reușește să pornească în cititor un carusel de sentimente, tristețe, amărăciune, bucurie, ură dar și să te facă să zîmbești. Prin Culoarea sentimentelor avem ocazia de a intra într-o lume nedreaptă, Jackson, Mississippi, 1962. Un loc unde menajerele de culoare cresc copii albi, dar nu sunt de încredere pentru că s-ar putea să fure argintăria. Facem cunoștință cu Aibeleen, care crește cel de-al 17 copil alb și în același timp încearcă să aibă grijă de durerea pricinuită de moartea fiului său. Minny, a cărei mîncare este la fel de gustoasă precum are limba de ascuțită. Și să nu o uităm pe fata albă, Sketer, venită acasă de la colegiu, preocupată cu aflarea adevărului despre plecarea dădacei care a crescut-o. Nimeni nu și-ar fi putut imagina că aceste trei femei pot deveni prietene, și mai puțini ar tolera așa ceva. Dar fiecare femeie găsește curajul de a-și depăși granițele, ajungând să depindă și să se bazeze una pe cealaltă. Iar toate trei au o poveste extraordinară de spus, iar alte menajere li se vor alătura în acest demers. În acest caz nu recomand doar cartea, ci și ecranizarea.

Exit west de Mohsin Hamid

„We are all migrants through time. „(Cu toții suntem migranți prin timp). Acesta este un citat ce mi-a rămas întipărit în memorie și de cîte ori vine vorba despre această carte, acest citat îmi apare în fața ochilor. Într-un oraș fără nume, aflat în pragul războiului civil, un tînăr și o tînără se îndrăgostesc. Saeed își petrece noaptea uitîndu-se la stele prin telescop, Nadia poartă mereu o rochie neagră ce îi acoperă tot corpul, pentru ca oamenii să o ignore. Pe măsură ce se îndrăgostesc orașul se destramă, dar începe să se răspîndească un zvon. În anumite părți ale orașului există uși care au o proprietate ciudată; atunci cînd treci prin ele te vei regăsi într-un loc cu totul nou, poate fi un dormitor în Sydney, o cantină din Tijuana, o stațiune pe plaja din Mikonos. Saeed și Nadia văd acest lucru ca o șansă la o viață liniștită și în siguranță, dar nu sunt singuri. În curînd, întreaga planetă va trebui să își dea seama cum să se ocupe de o migrație în masă fără precedent și de neoprit. Romanul este o poveste a refugiaților, o poveste de dragoste, o poveste despre ambele aspecte ale humanității, binele și răul. Dacă citiți cărți în engleză vă recomand cu căldură cartea, iar dacă nu, sper ca vreo editură de la noi să decidă să o publice și în limba română.

Mici focuri pretutindeni de Celeste Ng

O carte care mi-a plăcut mai mult decît m-aș fi așteptat. Mi-a plăcut povestea, stilul autoarei, secretele care sunt dezvăluite la momentul ideal. În Shaker Heights, o suburbie progresivă din Cleveland, totul este planificat de la culorile caselor pînă la viețile de succes ale locuitorilor săi. Și nimeni nu întruchipează acest spirit mai mult decît Elena Richardson. În scenă intră Mia Warren-artist enigmatic și mamă singură-care ajunge în acest balon idilic cu fiica ei, Pearl. Mia închiriază o casă de la familia Richardson dar curînd, Mia și Pearl devin mai mult decît chiriașe. Toți cei 4 copii ai familiei Richardson devin atrași de perechea mamă-fiică. Dar Mia poartă cu ea un trecut misterios. Dacă nu se numără încă printre lecturile voastre, vă recomand să o treceți pe lista de lecturi ale anului 2019 mai ales că urmează să fie ecranizată într-o miniserie de către actrița Reese Wintherspoon.

Britt-Marie was here de Fredrik Backman

Fredrik Backman este unul dintre autorii mei favoriți și încerc să citesc tot ce a scris. Mi-a plăcut Ove, mi-a plăcut Scandalul (trebuie să citesc și continuarea), The deal of a lifetime, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, iar Britt-Marie was here nu face excepție. Backman are darul de a lua o persoană aparent banală, fără strălucire, o persoană care nu produce nicio tresărire, în eroi, în persoane care au capacitatea de a schimba viețile celor din jur, de a le îmbunătății existența. Iar Britt-Marie este o astfel de persoană. Fac pe această cale apel la Editura Art, cea care a publicat la noi cărțile lui Backman, să o traducă în română și pe aceasta. O recenzie găsiți aici.

Reasons to stay alive de Matt Haig

La noi cartea a fost tradusă sub titlul Cîteva motive pentru care să iubești viața. O carte care se adresează persoanelor care luptă cu depresia și anxietatea, persoanelor care au pe cineva drag care suferă de o asemenea tulburare și chiar persoanelor care nu se încadrează în nicio categorie menționată. Matt Haig nu promite vindecări miraculoase, doar încearcă să ne convingă de faptul că există speranță, că viața poate fi trăită la maxim chiar și suferind de tulburare mentală. Și o face împărtășind cititorului propria experiență. Pentru recenzie vă invit aici.

Ruta subterană de Colson Whitehead

Esența Legii sclavilor fugari din 1850 este: un sclav este un sclav indiferent unde se află. Dacă a fugit și este prins, sclavul trebuie returnat. Este doar un bagaj etichetat cu grijă. În ceea ce privește implicațiile narative: indiferent cât de departe sclavul reușește să ajungă, există tot timpul amenințarea că ar putea fi prins și readus la statutul de sclav. Pentru o recenzie mai amplă vă invit aici.

Bird box de Josh Malerman

O carte care a reușit să mă scoată din zona mea de confort. Și deși ecranizarea nu respectă prea mult cartea, merită să o vizionați. Chiar îmi doresc să citesc în 2019 și alte cărți în genul Bird Box. Pentru o recenzie mai amplă vă invit aici.

Partea a doua în curînd.

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.