7 Cărți scrise de autori români care m-au impresionat

La mulți ani români de pretutindeni. Și iată că am ajuns la onorabila vîrstă de 100 de ani. Deși cu ocazia centenarului nu am fost destul de deștepți ca finlandezii și să ne dăruim o bibliotecă, sper că poate o vom face la aniversarea de 101 ani. Prea optimistă sunt, așa-i?

Cu ocazia zilei naționale m-am gîndit că ar fi momentul ideal să vă prezint cîteva cărți scrise de autori români care mi-au plăcut și care și-au lăsat  amprenta asupra ma. Spre rușinea mea de-a lungul timpului nu am citit atît de multă literatură română pe cît ar fi trebuit, dar sper să rectific cest lucru într-un viitor apropiat. Dacă aveți recomandări le primesc cu drag.

Fiul risipitor de Radu Tudoran

Pentru mine Radu Tudoran este unul dintre cei mai buni scriitori, cu un talent scriitoricesc greu de egalat. Am citit prima oară Fiul risipitor în liceu, cred că în primul an. Nu m-a impresionat cu nimic, aveam impresia că se află în ea înțelesuri ascunse pecare nu le puteam descifra atunci. Am recitit-o anul acesta și am trăit cartea cuvînt cu cuvînt, frază cu frază, am simțit trăirile Evei, trecerile ei de la dragoste la ură, de la agonie și extaz, de la bucurie la tristețe. M-a intrigat comportamentul “Secăturei”, dragostea oarbă a Evei pentru el, într-atît de oarbă încît își calcă propriul suflet în picioare. Un roman care invită la o dragoste neîmplinită, acea dragoste care te consumă pînă la extenuare. O carte pe care aș reciti-o la nesfîrșit.

Mihai I Ultimul rege al românilor de Tatiana Niculescu Bran

Spre rușinea mea nu cunosc foarte mult din istoria noastră și cu atât mai puțin despre perioada când România a avut regi. Despre Mihai I nu știam decât că a fost regele României pentru o scurtă perioadă de timp și că ar fi fugit din țară cu vagoane pline cu bogății.A trebuit ca regele să moară, ca interesul meu să se aprindă, să îmi doresc să aflu mult mai multe despre ultimul rege al românilor, despre istoria noastră,despre ce s-a întâmplat cu adevărat, să aflu că informațiile vage pe care le aveam erau pur propagandă comunistă. În perioada de doliu am început cartea Tatianei Bran și pur și simplu am devorat-o, este o carte de istorie pe înțelesul tuturor.M-a făcut să înțeleg și că  Regele Mihai Ia fost o personalitate foarte iubită, dar şi contestată de mulţi.

Cronică de familie de Petru Dumitriu

Petru Dumitriu are un stil inegalabil. A scris o ficțiune istorică de amploare și cu o bogăție de detalii, un uimitor curs de istorie națională. Istoria este urmărită în timp pe ramurile arborelui genealogic al Cozienilor, începând cu generația de după 1848, mai precis din timpul Principatelor Unite, rădăcinile lor fiind mai vechi cu cel puțin două secole față de momentul de început al romanului. Citind cronica am avut impresia unui muzeu al figurilor de ceară dar în care figurile sunt vii,dinamice, marea majoritate aflîndu-se în aria banilor și a puterii, figuri care reacționează în împrejurări extraordinare, în timpuri dictate de schimbări. Am citit cronica cu lăcomie și fără să mă plictisesc, o cronică pe care o recomand cu căldură.

Inocenții de Ioana Pârvulescu

O carte care se simte că este autobiografică despre timpurile simple, despre perioada inocenței. O carte care m-a cucerit de la primele rînduri. Pasaje pline de farmec în care se rememorează lumea copilăriei, cu jocuri specifice vîrstei, cu modalități inedite derezolvare a conflictelor, cu bolile copilăriei, cu iubiri inocente șidezamăgiri. O privire spre ce a rămas din ce a fost. S-a simțit, cel puțin pentru mine, că toate activitățile comune, gătitul, mersul în vacanțe la munteși la mare, jocul de cărți, exercițiile de gimnastică evidențiază un pronunțat caracter educativ. Prefer să nu povestesc prea multe, vreau să vă las vouăplăcerea de a descoperi frumusețea acestei cărți.O

Seria Melania Lupu de Rodica Ojog Brașoveanu

Iubesc această serie și aș reciti-o cu aceeași plăcere ca prima oară. Personajul ei cel mai cunoscut (şi cel maidrag autoarei după propria mărturisire) este Melania Lupu, care a fost inspirat dintr-o eroină secundară a filmului „Aeroportul”, alături de confidentul ei –motanul Mirciulică, un personaj care încalcă repetat legea cu o candoare şi inteligenţă remarcabile, o hoaţă care, de fapt, nu fură, o escroacă care nuînşeală, un „erou” anchetat mereu de maiorul Cristescu. Pur și simplu nu ai cum să nu ajungi să o iubești pe Melania, și chiar să îi respecți agilitatea,istețimea și inocența. Doamna Brașoveanu a reușit să creioneze un personaj unic,la care ajungi să te gîndești cu tandrețe și chiar să zîmbești măcar în colțul gurii cînd îți aduci aminte de peripețiile prin care trece, planurile pe care le pune la cale și neapărat un zîmbet cînd vine vorba de “dialogurile” cu Mirciulică.

Amintiri și povești mai deocheate de Neagu Djuvara

Dacă m-ar întreba cineva ce aînsemnat anul 2018 din punct de vedere literar pentru mine, m-aș rezuma la a spune că este anul în care l-am descoperit pe Neagu Djuvara. Pentru acest fapt îi sunt recunoscătoare prietenei mele Angi datorită căreia am ascultat (a fost vorba de o carte audio) textul Șocul întoarcerii în țară. Îl văzusem pe domnul Djuvara ocazional la tv fără să îi acord vreun interes. Dar acest text m-a făcut să mă interesez cine este acest stimabil, ce a mai scris, să urmăresc clipuri pe Youtube în care apare. O personalitate fascinantă, mai simplu nu se poate spune, l-aș putea asculta vorbind ore în șir și tot nu m-aș plictisi.Cartea de față adună laolaltă cîteva episoade autobiografice, ușor erotice, istorisite cu mult umor. Autorul spunea că atunci cînd s-a dus la o editură să discute despre o viitoare carte despre boierimea română a lăsat un manuscris pe a cărei primă pagina era scris “pentru după moartea mea”. După lungi discuții domnul Djuvara s-a lăsat înduplecat și a permis publicarea.

O dimineață la vînătoare de Ligia Ruscu

Ceea ce m-a surprins la acest roman este autenticitatea. Povești de amor care tulbură ape deja agitate, loialități ale boierilor împărțite între turci și ruși, doamne care se șicanează,dispariția unui diamant, bătrîni în țoale orientale, toate pe fundalul unei capitale aflate la începutul modernizării, un București de dinaintea UniriiPrincipatelor.Subiectul cărții, o crimă din considerente politice. Dacă sunteți în căutarea unei cărți bune, cu siguranță nu o să vă dezamăgească.

Reclame

4 comentarii

  1. Mie mi-a placut enorm de mult Ileana Vulpescu. Atat Arta conversatiei – arhicunoscuta – cat si romane mai putin stiute. „Noi, doamna doctor, cand o sa murim? ” sau ultimul – Preludiul
    Te saluta blogerita cu cafeneaua de pe net 🙂 si te-astept la o poveste cu aroma de cafea cand ai timp 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.