Lumina clară a zilei de Anita Desai

India este țara contrastelor,modernă în anumite privințe și înapoiată în altele. Pînă în 1947 făcea parte din Imperiul Britanic și deși surprinzător, în ciuda influenței lui Mahatma Ghandi, drumul către independență nu a fost unul pașnic. Conflictul dintre hinduși și musulmani a condus la înființarea a două țări, India și Pakistan,iar de multe ori au avut loc violențe. Este de la sine înțeles că evenimentele de atunci au avut un impact asupra vieții oamenilor obișnuiți ale acelor vremuri,așa cum arată Anita Desai în Lumina clară a zilei.

Romanul se concentrează pe tensiunile și relațiile complexe dintre membrii unei familii din Delhi, India.Romanul începe cînd personajele principale sunt adulte și progresează înapoi în timp în copilărie, cu o secțiune finală care revine la viața lor adultă.Explorînd teme ca familia, iertarea și rolul femeilor, Lumina clară a zilei oferă o perspectivă asupra vieții cotidiene și luptelor unei familii indiene.

Scena de deschidere a cărții o arată pe Tara cu sora mai mare, Bimla, sau Bim cum o strigă familia, în grădina casei copilăriei din Delhi devreme într-o dimineață de vară. Tara sosise de scurt timp din Washington împreună cu soțul său, Bakul, să-și petreacă cîteva zile cu Bim și fratele mai mic autist, Baba, înainte de a se deplasa la Hyderabad pentru nunta uneia dintre fiicele fratelui mai mare, Raja, nuntă la care Bim refuză să participe. Surorile nu s-au mai văzut de mulți ani iar Tara este șocată să o găsească pe Bim schimbată, mai gri, mai grea și mai amară. De asemenea,casa odinioară îngrijită, cu o grădină frumoasă, a devenit un loc ponosit și plin de praf. Un loc pe care Tara îl simte și mai prăfos și sumbru decît l-a experimentat cu decenii în urmă, înainte de a se căsători. Vizita Tarei trezește multe amintiri în aceasta și de asemenea în Bim care privește spre anii monotoni dedicați predării la colegiu pentru a-și cîștiga traiul, dedicați îngrijirii fratelui bolnav și păstrării casei în care locuiau. Bim simte povara pe care a purtat-o singură de la moartea părinților, o povară ce o apasă din ce în ce mai mult, purtîndu-i pică Tarei și celuilalt frate, Raja, pentru că au lăsat-o singură cu o asemenea responsabilitate. Deși a fost o ușurare căsătoria Tarei cu Bakul, plecarea lui Raja a rănit-o profund după ce l-a îngrijit vreme îndelungată de tuberculoză. Raja se decise să se alăture proprietarului lor Hyder Ali, cu a cărui fiică se va căsători , acesta abandonîndu-și casa și bunurile pentru a scăpa de represaliile hindușilor împotriva musulmanilor după moartea lui Mahatma Ghandi. Și mai există o scrisoare trimisă Bimei de către Raja după moartea lui Hyder Ali. Cum ar fi putut să-l ierte și să meargă la nunta fiicei lui Raja?

Deși ar fi fost ușor pentru Desai să se concentreze asupra tragediei unei vieți pierdute, cititorii primesc în schimb furia înăbușită a Bimei direcționată către Raja și excentricitatea cu care își trăiește viața, exact sub termenii pe care ea îi stabilește, în ciuda faptului că trebuie să-și asume responsabilități multe chiar și pentru o femeie tînără. Într-o epifanie uimitoare, Bim realizează că ea a fost cea care a ținut familia împreună și ceea ce  părea o viață destinată datoriei se transformă în dragoste pentru frații ei, iertîndu-i pe toți, inclusiv pe sine.

Chiar de la începutul cărții cititorii vor observa că, casa familiei Das nu se schimbă, ea se descompune.Desai sintetizează imaginea casei cu viețile membrilor familiei Das. Casa este asociată cu boala, praful și dezordinea. Și din acest motiv culoarea gri apare din nou și din nou. Casa reflectă mentalitatea și boala întregii familii Das.Cu alte cuvinte, nimeni din familie nu se bucură de viață, toți de abia trăiesc, toți se simt sufocați și de aici dorința fiecăruia de a găsi o poartă de scăpare.Această casă este în contrast cu cea a musulmanului Hyder Ali ceea ce o face atractivă în ochii lui Raja. Tara de regulă merge acasă la familia Mira Mansi și într-un final găsește o cale de scăpare căsătorindu-se cu Bakul.Baba își găsește refugiu în muzica cîntată de gramofon. Iar Bim devine profesoară de istorie.

Desai nu este interesată doar în a spune povestea complicată de dragoste dintre frați, ca o poveste de familie ci și o alegorie pentru India și Pakistan ca națiuni după separare.

După cum se poate vedea mi-a plăcut foarte mult cartea. Atmosfera melancolică s-ar putea să nu fie pe gustul fiecăruia dar este un excelent exemplu de literatură indiană contemporană chiar dacă nu recentă. Sunt încîntată să vă recomand această carte, o carte ce a fost pe lista scurtă pentru premiul Man Booker.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.