Bird Box de Josh Malerman

18498558

Dragostea este oarbă, așa ni se spune de multe ori. Am mai auzit de credință oarbă, de orbit de frică. De la mitologia grecească despre Medusa la Eseu despre orbire a lui Jose Saramago, vederea-sau lipsa ei- este o metaforă puternică în povestiri. Cartea lui Malerman este un roman de groază care se joacă cu această temă plasînd-o într-o poveste despre supraviețuire.

Lumea cum o știm noi s-a sfîrșit. O teroare misterioasă, invizibilă a preluat rasa umană. Ar putea fi ceva în aer sau o creatură periculoasă ascunsă în umbră. Orice ar fi, dacă este privită omul înnebunește și devine violent. Cei cîțiva supraviețuitori rămași în lume trebuie să își petreacă timpul legați la ochi, umblând încet din loc în loc. Nu sunt niciodată siguri dacă un zgomot este doar foșnetul unei frunze sau apropierea unui monstru sau a unui om ce și-a pierdut mințile. Zilele lungi și le petrec ascunzîndu-se în spatele ușilor închise, cu ferestrele acoperite cu pături, apelînd numere aleatorii cu speranța de a mai găsi supraviețuitori și în dorința de a avea o conexiune umană.

“Whatever they are,” says Tom, the unofficial leader of the handful of survivors who’ve fortified themselves in his house, “our minds can’t understand them. They’re like infinity, it seems. Something too complex for us to comprehend.”

Chiar de la începutul cărții facem cunoștință cu Malorie, în momentul în care decide să părăsească casa împreună cu cei doi copii ai săi și să se îndrepte spre rîu, la capătul căruia i s-a spus că există o lume diferită, oameni care o pot ajuta.

Right now, it feels as if the whole world is dead. It feels like the rowboat is the last remaining place where life can be found. The rest of the world fans out from the tip of the boat, an empty globe, blooming and vacant with each row.

Există un sentiment palpabil de paranoia care vine în valuri dinspre această tînără femeie, ca apoi să aflăm motivul din spatele acesteia. Cel mai șocant, cred, după ce aflăm de casa goală, de ferestrele acoperite este probabil construcția din sîrmă pentru cotețe și  din pînză neagră unde își protejează copiii-Boy și Girl- în paturile lor pe timpul nopții pentru a-i împiedica  să privească din greșeală afară. Acest fapt, mai mult decît orice altceva, care a fost înainte sau urmează să vină, ne face să înțelegem de pericolul la care sunt expuși acești oameni.

În timp ce Malorie părăsește casa-ea și cei doi copii fiind legați la ochi-urmărim în retrospective schimbarea lumii, începînd cu  raportul Rusiei pînă la răspîndirea pe tot globul,care coincide cu descoperirea lui Malorie că este însărcinată. Capitolele alternante ne duc de la călătoria lui Malorie și a copiilor ei de-a lungul rîului, pînă la sosirea sa cu aproape 5 ani în urmă, la acea casă, durata sarcinii ei, evenimentele care duc la în cele din urmă la a o lăsa singură în casă, crescînd doi copii cît de bine a putut avînd în vedere circumstanțele.

Mai degrabă decît să se concentreze pe prăbușirea societății, Malerman se concentrează asupra  lumii microcosmice a locuitorilor casei: neîncrederea în noi veniți și întîmpinarea inițial tensionată pe care Malorie o primește atunci cînd salvatorii ei află că este însărcinată și implicațiile pe care le presupune acest lucru într-o lume în care deficitul de hrană este cea mai mică dintre problemele pe care le au; facțiunile care se formează în casă cînd apar noi probleme; și faptul imperativ că acești oameni au dorința de a supraviețui, în ciuda a tot ceea ce se întîmplă dincolo de siguranța ușii lor.

Povestea cărții este plină de surprize îngrozitoare. Spre deosebire de alte cărți despre care se presupune a fi înfricoșătoare, aceasta nu este predictibilă sau greoaie. Faptul că Malerman nu explică exact ce s-a întâmplat cu omenirea nu face decît să sporească teroarea și tragedia. În multe privințe suntem la fel de orbi ca și personajele. Pe măsură ce se luptă să se deplaseze cu mîinile întinse cu precauție, facem la fel adunîndu-ne curajul de a întoarce pagina următoare. Dar ceea ce face ca această carte să fie diferită de alte povești apocaliptice este faptul că nu este vorba de salvarea lumii sau a omenirii. Este o poveste mult mai simplă, mai personală, o poveste despre mama care încearcă să-și salveze copiii. Ceea ce are în comun cu alte povești înfricoșătoare (în engleză sună mai bine, horror sau scary), este că roagă ca cititorul să își lase rațiunea deoparte în schimbul unei povești palpitante și de a face față temerilor cu ochii larg deschiși.

Am încercat pe cît de mult am putut să nu ofer spoillere, să nu dezvălui mult mai mult din această poveste complexă și palpitantă. Poveștile horror nu m-au atras niciodata, doar Stephen King și John Saul sunt cei cărora le-am acordat o șansă. Dar Bird Box a reușit să mă scoată din zona mea de confort. Să spun că mi-a plăcut este prea simplu. Am savurat fiecare pagină, m-a fascinat imaginația lui Malerman, m-a surprins abilitatea de a crea personaje unice și de a reda simțămintele acestora, de a mă face să simt suspansul, să încep prin a mă întreba cum ar fi dacă….

O carte pe care nu doar că o recomand ci și vă rog să o citiți și sper ca prin această recenzie să vă trezesc interesul. Din ce am înțeles Editura Leda Edge o va publica la noi undeva prin ianuarie 2019. Între timp va apărea și ecranizarea cu Sandra Bullock în rolul lui Malorie. Nici nu vă pot descrie cît sunt de entuziasmată, mai ales după ce am urmărit trailerul.

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.