Școala iubirii de Nizar Qabbani

cd3d7bc21589d73be4870b0c48c56ffb

Iubirea ta m-a învăţat cum să sufăr
căutam, de secole,
o femeie care să mă facă să sufăr
şi în braţele căreia să strig
ca o vrabie
o femeie care să mă adune
ca pe bucăţile de cristal fărâmat…
Dragostea ta m-a învăţat, doamna mea, cele mai rele obiceiuri.
m-a învăţat să ghicesc în cafea
de o mie de ori pe noapte
să experimentez leacurile naturiştilor
şi să bat la uşile ghicitoarelor.
M-a învăţat să-mi părăsesc casa
să bat trotuarele,
şi să-ţi vânez chipul în picăturile de ploaie,
în lumina farurilor
sub hainele necunoscuţilor
chiar să fug după fantoma ta
în posterele publicitare
şi să adun milioane de stele din ochii tăi
Iubirea ta m-a învăţat
să rătăcesc, cu orele,
căutând părul unei ţigănci
invidiate de toate ţigăncile
căutând un chip, o voce
care să fie toate chipurile, toate vocile

Iubirea ta m-a făcut să pătrund, doamna mea,
în oraşul tristeţii
iar eu înainte de tine nu mai intrasem niciodată
în oraşele tristeţii…
Nu am ştiut niciodată
că lacrimile definesc o persoană
iar o persoană fără această tristeţe
e numai umbra unei persoane…
Iubirea ta m-a învăţat
să mă port ca un adolescent
să-ţi desenez cu cretă chipul
pe pereţi,
pe pânzele bărcilor pescarilor,
pe clopotele din biserică, pe crucifixuri
Iubirea ta m-a învăţat cum ar putea
dragostea schimba harta timpului…
Iubirea ta m-a învăţat că atunci când mă îndrăgostesc
pământul se opreşte din mişcare
iubirea ta m-a învăţat lucruri
care nu mi s-au mai relevat niciodată…
Astfel, am citit poveşti pentru copii
Am intrat în castelele regilor
Şi am visat că m-am însurat cu fata sultanului…
ochii aceia erau mai limpezi
decât apa lagunei
buzele acelea…
mai atrăgătoare decât florile rodiilor…
şi am visat că am răpit-o ca un cavaler
şi am visat că i-am dat
ghirlande de perle şi bucăţi de coral
iubirea ta m-a învăţat, doamna mea,
ce-ar putea însemna halucinaţiile…
m-a învăţat cum mi-ar putea trece viaţa
de nu ar sosi fiica sultanului…

Dragostea ta m-a învăţat
Cum să te iubesc în toate lucrurile
în copacii desfrunziţi, în uscatele frunze galbene
într-o zi ploioasă, în furtună
în cea mai mică cafenea în care servim seara
cafeaua noastră neagră…
Iubirea ta m-a învăţat… să caut refugiu
să caut refugiu în hotelur i fără de nume
în biserici fără nume…
în cafenele anonime…
iubirea ta m-a învăţat cum noaptea
poate amplifica supărarea străinilor
m-a învăţat cum să văd Beirutul
ca pe o femeie, un tiran al tentaţiei
o femeie care poartă în fiece noapte
cele mai frumoase haine pe care le are
îşi stropeşte sânii cu parfum
pentru pescari, şi prinţi
Iubirea ta m-a învăţat să strig fără justificare
m-a învăţat cum doarme suferinţa
ca un băiat, cu picioarele retezate,
pe străzile Rouché şi Hamra1…
Iubirea ta m-a învăţat cum să sufăr
Căutam, de secole,
o femeie care să mă facă să sufăr
şi în braţele căreia să strig
ca o vrabie
o femeie care să mă adune
ca pe bucăţile de cristal fărâmat…

În traducerea lui Marius Chelaru.

قصيدة الحزن

علمني حبك ..أن أحزن
و أنا محتاج منذ عصور
لامرأة تجعلني أحزن
لامرأة أبكي بين ذراعيها
مثل العصفور..
لامرأة.. تجمع أجزائي
كشظايا البللور المكسور
***
علمني حبك.. سيدتي
أسوء عادات
علمني أفتح فنجاني
في الليلة ألاف المرات..
و أجرب طب العطارين..
و أطرق باب العرافات..
علمني ..أخرج من بيتي..
لأمشط أرصفة الطرقات
و أطارد وجهك..
في الأمطار ، و في أضواء السيارات..
و أطارد طيفك..
حتى .. حتى ..
في أوراق الإعلانات ..
علمني حبك..
كيف أهيم على وجهي..ساعات
بحثا عن شعر غجري
تحسده كل الغجريات
بحثا عن وجه ٍ..عن صوتٍ..
هو كل الأوجه و الأصوات
***
أدخلني حبك.. سيدتي
مدن الأحزان..
و أنا من قبلك لم أدخل
مدن الأحزان..
لم أعرف أبداً..
أن الدمع هو الإنسان
أن الإنسان بلا حزنٍ
ذكرى إنسان..
***
علمني حبك..
أن أتصرف كالصبيان
أن أرسم وجهك ..
بالطبشور على الحيطان..
و على أشرعة الصيادين
على الأجراس..
على الصلبان
علمني حبك..
كيف الحب يغير خارطة الأزمان..
علمني أني حين أحب..
تكف الأرض عن الدوران
علمني حبك أشياءً..
ما كانت أبداً في الحسبان
فقرأت أقاصيص الأطفال..
دخلت قصور ملوك الجان
و حلمت بأن تتزوجني
بنت السلطان..
تلك العيناها .. أصفى من ماء الخلجان
تلك الشفتاها.. أشهى من زهر الرمان
و حلمت بأني أخطفها
مثل الفرسان..
و حلمت بأني أهديها
أطواق اللؤلؤ و المرجان..
علمني حبك يا سيدتي, ما الهذيان
علمني كيف يمر العمر..
و لا تأتي بنت السلطان..
***
علمني حبك..
كيف أحبك في كل الأشياء
في الشجر العاري..
في الأوراق اليابسة الصفراء
في الجو الماطر.. في الأنواء..
في أصغر مقهى..
نشرب فيه، مساءً، قهوتنا السوداء..
علمني حبك أن آوي..
لفنادق ليس لها أسماء
و كنائس ليس لها أسماء
و مقاهٍ ليس لها أسماء
علمني حبك..
كيف الليل يضخم أحزان الغرباء..
علمني..كيف أرى بيروت
إمرأة..طاغية الإغراء..
إمراةً..تلبس كل كل مساء
أجمل ما تملك من أزياء
و ترش العطر.. على نهديها
للبحارة..و الأمراء..
علمني حبك ..
أن أبكي من غير بكاء
علمني كيف ينام الحزن
كغلام مقطوع القدمين..
في طرق (الروشة) و (الحمراء)..
***
علمني حبك أن أحزن..
و أنا محتاج منذ عصور
لامرأة.. تجعلني أحزن
لامرأة.. أبكي بين ذراعيها..
مثل العصفور..
لامرأة تجمع أجزائي..
كشظايا البللور المكسور..

Poezia a fost pusă și pe note, fiind cântată de Kazim El Saher, un cunoscut cântareț ce a cântat multe dintre poeziile sirianului Qabbani.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.