Arabii sunt cei care au dat naștere celor mai mari poeți ai lumii, în măsura în care 70% din poezia arabă constă în poezii de dragoste. De la povestea antică a Laylei și Majnun la versul modern al lui Nizzar Qabbani poezia de dragoste a avut întotdeauna un loc special în inimile arabilor.

1.

Nu le-am spus despre tine/ Dar te-au văzut scăldându-te în ochii mei/ Nu le-am spus despre tine/ Dar te-au văzut în cuvintele mele scrise. (Nizar Qabbani)

Marele poet Nizar Qabbani (1923-1998) v-ar putea face să vă îndrăgostiți cu ajutorul cuvintelor. Nizar s-a născut la Damascus, Siria și a fost unul dintre cei mai populari poeți arabi din secolul al XX-lea, renumit pentru concentrarea sa pe iubire. Sinuciderea surorii sale mai mari Wissal Qabbani, a fost, de asemenea, un motiv pentru multele poezii de iubire. Wissal nu s-a putut căsători cu bărbatul pe care îl iubea, acest fapt determinand-o să își curme viața nemaivăzând niciun motiv în a trăi.

2.

S-a căsătorit cu mine/În ciuda tribului/Și a călătorit cu mine/În ciuda tribului/Și mi-a dăruit pe Zeynab și Omar/În ciuda tribului/Li când obișnuiam să o întreb. De ce?/Ea m-ar lua ca pe un copil la pieptul ei/Pentru că tu ești tribul meu. (Nizar Qabbani)

3.

Nu-ți fie teamă/ iubito/Exiști în poezia mea și în cuvintele mele./ S-ar putea să îmbătrânești în ani/ Dar  ești totdeauna tânără în paginile mele. (Nizar Qabbani)

4.

Iubita mea m-a întrebat/ Care este diferența dintre mine și cer?/ Diferența, iubita mea/ Este că atunci când râzi/ Uit de cer. (Nizar Qabbani)

5.

Scrisoare de sub apă de Nizar Qabbani

Dacă ești prietenul meu ajută-mă să te părăsesc.
Dacă ești iubitul meu ajută-mă să mă vindec de tine.
Dacă aș fi știut că dragostea este periculoasă nu aș fi iubit.
Dacă aș fi știut că marea e atât de adânca nu aș fi plecat pe mare.
Dacă mi-aș fi știut sfârșitul nu aș fi început.
Mi-e dor de tine, învață-mă să nu-mi fie dor.
Invață-mă cum să smulg rădăcinile iubirii din adâncime.
Invață-mă cum moare lacrima în orbită.
Invața-mă cum moare inima și cum se sinucid pasiunile.
Dacă ești profet… scapă-mă de acestă vrajă, de această necredință.
Dragostea ta este ca necredința… cruță-ma de aceasta necredință.
Dacă ești puternic scoate-mă din această mare

Valul albastru al ochilor tăi mă atrage-n abis

Iar eu nu știu arta înotului și nici catarg nu am
Dacă ți-aș fi dragă m-ai lua de mână.
Eu sunt iubita ta din cap până-n picioare.
Respir sub apa și mă înec….înec…înec.

Versiunea în limba română Vlad Marius Chelariu

6.

Corabia scufundată în dragoste de Rumi

Ar trebui ca inima dragostei să se bucure dacă nu ard?
Căci inima mea este sălașul dragostei.
Dacă vrei să-mi arzi casa, arde-o dragoste!
Cine va spune, ”Nu-ți este permis”?
Arde casa asta până la temelii!
Casa îndrăgostitului e mai frumoasă în foc.
De-acum încolo voi face să-mi ardă țelul,
Căci sunt precum lumânarea: numai flacăra mă face mai strălucitor.
Abandonează-ți somnul de noapte; traversează prin noapte
Regiunea nesomnului.
Uită-te la acești îndrăgostiți ajunși nebuni
Și care, ca moliile, au murit uniți cu Cel Iubit.
Uită-te la această corabie a creaturilor Domnului
și vezi cum se scufundă în dragoste.

Jalal Ad-Din Muhammad Rumi sau mai simplu Rumi a fost un poet musulman persan din secolul al XIII-lea care și-a scris opera și în limba arabă. Astăzi este cel mai bine vândut poet din SUA datorită mesajului lui universal. Prin poezia sa încearcă să reamintească tuturor că în ciuda diferențelor noastre, am fost creați de un singur Dumnezeu. Potrivit lui Rumi, pentru ca cineva să vadă frumusețea lumii, trebuie să fie frumos în interior mai întâi. Pentru el, frumusețea pe care o vedem în lume este oglinda sufletelor noastre.

7.

Despre iubire – de Kahlil Gibran
Când iubirea copleșitoare va face semn, urmați-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele și prăpăstioase,
Și cînd vraja paradisiacă va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneți-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfigurătoare vă vorbește și o
simțiți profundă și divină, dați-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustiește grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă și crucifice.
Precum va face să creșteți mult mai repede și îmbătați de fericire,
Tot ea trebuie să vă și reteze și uscăciunile
și să vă distrugă cât mai repede răutațile și egoismul.
Precum ea vă ridică îmbătați de bucurie,
până la înălțimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingașie
ramurile cele mai fragile care freamătă
în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea vă răzbate ca o miraculoasă
forță purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleștarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea va secera, niciodată întâmplător.
Va treiera pentru a vă decoji.
Vă vântură spre a vă curața de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii voastre.
Vă frământă până ajungeți foarte supuși, divini și puri.
Ca apoi să vă hărăzească focului sau
și să puteți deveni pâinea cea sfântă
a nemuririi la ospățul divin.
Toate acestea și multe altele vi le va da cu prisosință iubirea,
pentru că, astfel, să vă puteți cunoaște pe deplin tainele inimii
și să deveniți o parte din inima Vieții Eterne
din care izvorăște nesfârșita IUBIREA.
Dar dacă, stăpâniți de îndoială, egoism, meschinărie,
suspiciune sau de teamă,
veți căuta doar tihna și plăcerea dragostei
care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiți,
Atunci e mai bine să vă acoperiți, fiind înfrânți,
goliciunea și să ieșiți din treierișul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistați și singuri,
în lumea fără de anotimpuri,
unde veți râde dar nu cu întreaga voastră bucurie,
unde veți plânge
dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine și nu ia energia sa atotputernică,
divină și misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.
Cand iubiti nu trebuie sa spuneti „Creatorul e in inima mea”,
ci mai degraba „eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului”,
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Să te trezești în zori, cu inima mereu înaripată și să înalți,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

Kahlil Gibran (1883-1931) a fost un romanicier și poet libanez. Lucrările lui Kahlil scrise în engleză și arabă sunt pline de efuziuni lirice prin care își exprimă natura profund mistică și religioasă. Profetul (1923) este o carte de eseuri poetice obținând statutul de cult în rândul tinerilor timp de mai multe generații.