Porecla de Jhumpa Lahiri

Porecla-2017_04

Numele-cadouri din trecut pentru viitor-pot modela viața, conform scriitoarei Jhumpa Lahiri crescută în America,dar cu origini indiene. Numele contează. Un nume nu este doar un cuvânt de identificare ci în unele cazuri, totul. Numele dat unei persoane, uneori, decide forma pe care o va lua viața sa, prefigurând triumfurile și durerile, iubirile și dorințele.

Se ia un băiat, născut la sfârșitul anilor `60, cu părinți indieni dintr-o suburbie americană, departe de Calcutta lor nativă. Se evidențiază progresul său din copilarie până în anii confuzi și rebeli ai adolescenței, apoi traseul spre o facultate din Ivy League, împlinirea profesiei de arhitect și un apartament într-un Manhattan al anilor `90. Toate, departe pe cât posibil de părinții săi care cu încăpățânare vor  să își păstreze tradițiile bengaleze. Se punctează delicat cu un amestec de evenimente standard și tragedii umane-prima dragoste, apeluri telefonice la distanțe lungi, atac de inima, divorțuri, nimic mai grav de atât. Și, totul scris la prezent, cu un vocabular candid și o lipsă atrăgătoare de stilizare, evocă un sentiment al unei vieți care se învârte parcă într-un cerc perfect. Și apoi, dupa ce totul se mixează, îl face pe cititor să îi pese atât de înflăcărat încât râde, plânge, își ține respirația și de abia pune cartea jos. Aceasta este realizarea câștigătoarei premiului Pulitzer în romanul său cald și profund.

Porecla se întinde pe primele trei decade ale vieții unui tânăr, dar există și o temă. Este chiar acolo, în titlu. Tatăl eroului nostru este doar un tânăr atunci când supraviețuiește unui accident de tren. Atunci când este tras de sub fiare alături avea un roman scris de Nikolai Gogol. În lunile de durere și suferință care urmează, autorul și cartea capătă o semnificație deosebită. Așa că, atunci când soția lui dă naștere primului băiețel, în așteptarea numelui bun pe care bunica din partea mamei trebuie să îl aleagă, i se dă un nume temporar, Gogol, ca un fel de compromis.

Aproape două decenii mai târziu, Gogol își găsește numele ca fiind ciudat-nici bengalez, nici american-o povară, o jenă, un nume plictisitor. Face o schimbare oficială și legală, din Gogol devine Nikhil și este ușurat când prietenii, mai important prietenele, nu îl interoghează. Și, de asemenea, nu poate ignora un sentiment adânc înrădăcinat că într-un fel și-a trădat părinții.

Respingerea numelui Gogol, îi aduce inițial succes și încredere, totuși se creeaza o distanță între el și rădăcinile lui bengaleze, îl înstrăinează de părinții săi. Gogol a fost podul dintre familia Ganguli și statul bengalez; Nikhil este divorțul familiei de vechea lor patrie. Treptat, Nikhil învață să își prețuiască rădăcinile și familia. Dar asta o să-i aducă fericirea?

Toate personajele create de Lahiri-gentilul și studiosul Ashoke, stoica și familista Ashima, rebela Moushimi, sofistica Maxime, melancolicul și liniștitul Nikhil Gogol– sunt pictate cu o pensulă fină, în culori vii, cu toate iubirile, răzvrătirile, necazurile și trădările lor.

Cartea a fost ecranizată în 2006, Kal Penn făcând un rol de excepție în pielea personajului Gogol.

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.