Sirenele Bagdadului de Yasmina Khadra


16187748

Romanul Sirenele Bagdadului, publicat prima oară în Franța, este povestea unui tânăr student irakian- este și naratorul poveștii- care este aproape accidental transformat peste noapte dintr-un tânăr ambițios, care încearcă să își onoreze familia prin realizările lui educaționale , într-o armă umană de distrugere în masă.

Când are loc invazia Irakului de către americani acest student fără nume este forțat să se întoarcă în satul său din deșert, Kafr Karam, și să aștepte un timp propice pentru a-și relua studiile. Casa lui este situată atât de departe încât, pentru o vreme, el și restul locuitorilor satului nu sunt atinși de războiul aflat în plină desfășurare în țara lor.

Dintr-o dată, războiul vine și în sătucul Kafr Karam. Un grup de bărbați duc un tânăr cu handicap mental din sat, Suleyman, la o clinică pentru că s-a rănit singur. Mașina lor este oprită de către americani, iar Suleyman încearcă să fugă. Într-o scenă brutală, corpul îi este ciuruit de gloanțe. Apoi, o petrecere de nuntă este aruncată în aer:

„Mesenii se distrau, şi, deodată, mesele şi scaunele parcă au fost luate de vânt. Asta e nebunie, e sminteală, e ceva ce nu seamănă a nimic. Corpuri şi ţipete, ţipete şi corpuri. Dacă n-a fost o rachetă, atunci a fost un trăsnet din cer…”

Într-un final, un grup de GI efectuează un raid de noapte chiar în casa naratorului, supunându-l pe bătrânul lui tată la o umilință de neiertat. Conform tradiției beduine, această insultă trebuie “spălată cu sânge”. Astfel, protagonistul decide să călătorească la Bagdad și să se alăture unei celule radicale care planifică un atac asupra Londrei, prin infestarea oamenilor cu un virus. Manipulat ca fiind teroristul cheie al misiunii, i se spune că sacrificiul său reprezintă:

„sfârşitul hegemoniei imperialiste, înfrângerea nefericirii, mântuirea celor drepţi…”

El este pe deplin increzator si pregatit:  „O să merg până la capăt. Cu toată încrederea.”

Evident,acesta  este un roman contemporan și se simte ușor ciudat când se lecturează evenimente reale pe care majoritatea dintre noi le cunoaștem prin intermediul știrilor de la tv. Un bun exemplu:

„Se întâmplă că am sosit la Bagdad în ziua când a fost busculada aia de pe pod, din cauza unei alarme false, care i-a costat viaţa pe vreo mie de manifestanţi. Vere, când am văzut asta, când am văzut toate cadavrele alea de pe jos, toţi munţii ăia de încălţări de la locul busculadei, când am văzut feţele alea albastre ale puştilor cu ochii pe jumătate închişi, când am văzut toată nenorocirea aia pricinuită de irakieni irakienilor, mi-am zis imediat că ăla nu-i războiul meu.”

Autorul face o treabă excelentă de a descrie viața în Irakul contemporan, luând personajul într-o călătorie dintr-un sat îndepărtat în haosul plin de viață al Bagdadului. Imaginea pe care o pictează este a unei țări sumbre, o viață simbolizată de confuzie, greutăți și o acceptare aproape de la sine înțeleasă a ororilor de nedescris.  Transformarea studentului, de la “băiatul fragil de la Kafr Karam” la “mânia lui Dumnezeu” . Deși Khadra prezintă într-un mod satisfăcător cum această metamorfoză are loc, nu e nimic revelator:

“Eram beduin, şi niciun beduin nu rabdă o ofensă fără s-o spele cu sânge.”

Când ucigașii vin dupa el, naratorul le cere ca, corpul să îi fie ars. Aceștea vor să afle motivul. El răspunde (mi-a plăcut extrem de mult această replică):

“Pentru a aduce puțină lumină în noaptea voastra întunecată”

Darul lui Khadra este de a ne oferi o viziune pe care nu o vedem niciodată. Khadra ne reamintește că locația Bagdadului marchează una dintre locurile de naștere a civilizațiilor, deoarece pe malurile Tigrului oamenii au creat unele dintre primele lor așezăminte. Oamenii care trăiesc acolo se mândresc cu tradițiile, istoria  și cultura lor și când privim lumea prin ochii lor ne dăm seama de asta; în același timp sunt ochii unor persoane care nu văd nicio speranță pentru o lume mai bună decât este acum, nu poți decât măcar să înțelegi experiențele care îi transformă în “teroriști”.

Sirenele Bagdadului se termină cu o scena finală uimitoare, dar care nu poate fi dezvăluită aici pentru a nu strica plăcerea lecturii.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la această carte- pe alocuri lucrată prea mult, ca și cum Khadra ar vrea să se asigure că am înțeles anumite puncte- este că sub o serie de coduri stricte nescrise, răzbunarea este vitală pentru beduini iar insultele pot fi spălate numai prin sânge.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.