Kader Abdolah este pseudonimul unui iranian care și-a părăsit țara natală în 1985, locuind mai întâi în Turcia apoi în Olanda, și care scrie romane în limba olandeză. Romanul său “Cuneiform” apărut în 2000 și reeditat în 2005 sub titlul “My father`s notebook” a fost extrem de lăudat în țara sa de adopție. Un critic literar italian l-a comparat pe Kader Abdolah cu Nabokov și Conrad.

La porțile moscheii se desfășoară în Senejan, un oraș cu tradiție în țesutul de covoare care se aseamănă foarte bine cu orașul natal al scriitorului Sulnatabad sau Arak. Cartea prezintă istoria unei familii privilegiate prinsă în turbulențele revoluției iraniene din 1979. Familia lui Aga Djan a trăit în casa de lângă moschee timp de opt secole, oferind imami moscheii generație după generație, precum și comercianți de vază ai orașului. Este moștenirea lor, comoara lor, ei sunt gardienii moscheii. Casa este ocupată în prezent de Aga Djan și familia acestuia, Alsaberi, imamul moscheii, Aga Shoja, muezinul (cel care face chemarea la rugăciune în moschee). Covoarele țesute de familie sunt renumite pentru frumusețea lor, modelele lor fiind inspirate din panajul păsărilor prinse în capcanele puse pe acoperiș de nevasta lui Aga Djan. Cam asta este ordinea lucrurilor în Senejan: un trecut bogat ce continuă în viitor. Bunicile mătură în fiecare dimineața podelele  și visează să meargă la Mecca în pelerinaj. Sadiq așteaptă ca un pretendent să bată la ușă și să o ceară în căsătorie. Prima jumătate a cărții arată cât de profunde sunt rădăcinile, și cum lumea lui Aga Djan și a celor din jurul lui este ordonată cu ușurință. Dar, lucrurile încep să se schimbe. Realitatea este juxtapusă cu sure (capitole) din Coran pentru a dezvălui viața așa cum era în ultimele zile sub dinastia șahului.

Povestea începe în iulie 1969, odată cu introducerea pe ascuns în casa a unui televizor de către Shabbal, pentru ca Aga Djan și imamul Aga Alsaberi, să poată viziona aselenizarea. Cel mai bun pasaj arată cum autocrația șahului Mohammed Reza-brutală, cinică, într-o grabă disperată-a depășit și orașele iraniene tradiționale în prima jumătate a anilor `70. În timpul revoluției iraniene, Aga Djan și familia lui trec de la durere la jale, ingenioși dar mulțumiți de obiceiurile și religia lor, nu se potrivesc cu duritatea partizanilor revoluției. Fiecare membru al acestei extinse familii adoptă o poziție diferită. Unii se opun modernității americane importate de șah, în timp ce alții beneficiază de inovația occidentală.

A doua parte a cărții devine un catalog de greutăți, cruzime și corupție. Opresiunea și represiunea sunt frecvente. Lumea se întoarce pe dos: Shabbal sprijină revoluția islamică, iar celălalt nepot a lui Aga Djan, Nosrat, un cineast occidentalizat, devine membru al cercului intim al lui Khomeini. Oamenii buni transformă puterea în nebunie și își torturează prietenii și vecinii, oamenii răi dobândesc puteri mult peste cele mai nebunești vise.Dar există și oameni buni în această poveste. Politica inspirată de Islam îi netezește calea spre putere a ayatollahului Khomeini după ce șahul a fost înlăturat. Imamul se autorevelează ca “judecatorul lui Allah”, responsabil pentru torturarea și executarea a sute de oponenți ai noului regim, inclusiv  a câtorva care trăiesc în casa de lânga moschee.

Cartea este o poveste, o poveste  atât de plină de idei,de  mici comploturi ascunse în spatele altora mai mari, personaje din belșug și adevăruri factuale, încât e greu să rezum totul fără să fac o nedreptate cărții. Este una dintre acele cărți despre care vrei să scrii dar până la urmă rămâi cu o frustrare pentru că nu poți cuprinde totul într-o recenzie și ai vrea ca fiecare persoană care citește aceste randuri să se grăbească și să cumpere cartea, pur și simplu o capodoperă a vremurilor noastre.

„Toate poveştile persane se încheie cu fraza aceasta: „Povestea noastră s-a încheiat, însă barza nu a ajuns încă la cuibul ei.”