Stâlpi de sare de Fadia Faqir

 

17853195

“Stâlpi de sare” este cel de-al doilea roman al Fadiei Faqir, care explorează poveștile a două femei arabe aflate sub presiunile sociale și religioase ale societății în care trăiesc. Romanul urmărește poveștile tragice a celor două femei care se întâlnesc într-o instituție psihiatrică condusă de englezii aflați în timpul Mandatului  din Iordania. Faqir folosește personajul Maha, o femeie beduină, ca narator a propriei povești, care, în capitole consecutive ascultă povestea de viață a colegei de cameră, Um Saad.

În afară de aceste două linii ale intrigii cărții, Faqir include capitole despre personajul Maha din perspectiva unui alt personaj numit Povestașul, care schimbă povestea Mahei într-o cronică mai sinistră a unei vrăjitoare în căutarea puterii. Pe lângă stilul inovativ a romanului, “Stâlpi de sare”, subliniază și o serie de dihotomii care afectează viața celor două femei, cum ar fi țara și orașul, femeile și bărbații, și experiența personală versus bârfele spectatorilor. Pe masură ce viețile Mahei și Um Saad se desfășoară, aceste dualități se află în centrul conflictelor.

Um Saad este o imigrantă din Siria, a cărei copilarie a fost marcată de strictețea tatălui  și de bătăile dure ale acestuia. Nu poate merge la școală sau să plece de acasă. Omul pe care îl iubește este un cerchez care îi întoarce dragostea și în cele din urmă o cere în căsătorie, dar tatăl acesteia îi răspunde tânărului că Um Saad este promisă altui bărbat. Um Saad participă la nunta unei mirese necunoscute, urmând să afle îngrozită că se află chiar la nunta ei cu un măcelar mult mai în vârstă. De-a lungul anilor este bătută și batjocorită, neprimind în schimbul muncilor zilnice nici măcar un gram de dragoste. După ani de căsnicie, soțul ei aduce o altă nevastă în casă, frumoasă, tânără, care reușește să scape de Um Saad atrăgându-i de partea ei pe copiii acesteia. Um Saad fuge de acasă, ca apoi să se trezească în curtea Marii Moschei din Amman de unde este dusă la azilul de boli mentale.

Maha își amintește propria poveste în timp ce o ascultă pe Um Saad, Faqir punând accentul pe povestea acesteia. Maha este o femeie beduină a cărei mamă a murit când era tânără. Locuiește aproape de Marea Moarta, la periferia unui sat cu tatăl ei șeicul Nimer, un bătrân bolnav și decrepit și fratele ei abuziv Daffash care are legături cu englezii. Chiar și așa, Maha își găsește consolarea în grădinărit, țesut și iubitul ei Harb. Când împlinește 19 ani, ea și Harb se căsătoresc și încep o viață încărcată de dragoste și pasiune. Maha se îngrijește de grădina ei și așteaptă că Harb să se întoarcă din munți după lupta cu englezii. În acest timp Maha face tot ce poate ca să rămână însărcinată, recurgând până și la vrăjitorii. Într-o zi află că iubitul ei Harb a fost ucis. Își petrece următoarea perioadă în doliu, jelindu-și  soțul, până când află că este însărcinată. Îl naște pe Mubarak pe care tatăl ei o ajută să îl crească. De-a lungul timpului este nevoită să lupte pentru pământul ei și pentru fiul ei cu propriul frate, Daffash. Povestea ei este spusă și din punctul de vedere al Povestașului care o înfățișează ca o vrăjitoare, distrugerea ei ducând la irosirea pământului. Acest fapt explicând de ce pământul de lângă Marea Moarta este atât de dezolant, potrivit poveștii.

Diferențele dintre personajele feminine și masculine este cea mai puternică cauză a conflictului din roman dar și alte disensiuni sociale se adaugă dramei. Englezi versus iordanieni și țară versus oraș, joacă un rol important în ostracizarea personajelor principale de către comunitățile din care fac parte și de către cei dragi.

În ceea ce privește părțile care “au câștigat” luptele tuturor dualităților, este ușor de spus că englezii sunt câștigătorii, bârfitorii se numără printre câștigători, bărbații au câștigat viața și voința acestor femei. Deși cartea se încheie cu înfrângerea celor două femei din spital, deoarece acceptă că și-au pierdut viața și persoanele dragi trebuie menționată absența speranței în cadrul romanului.

Uneori un anumit loc devine faimos, dupa ce un artist sau un scriitor îl include în arta sa, indiferent dacă este vorba despre un tablou sau un roman, și cu toții am experimentat acest lucru de multe ori. Naghib Mahfuz este un excelent exemplu, făcând renumite multe locuri din Cairo, Egipt. Acest lucru l-a făcut și Fadia Faqir cu Muntele Castelului, Saqf Al Sail, Al Muhajareen (tabăra refugiațiilor), spitalul Fohais.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.