O hologramă pentru rege de Dave Eggers

457619-0

Alan Clay este consultant. A început ca vânzător din ușă în ușă și s-a străduit să-și croiască drumul cu ajutorul bicicletelor Schwinn, producătorul din Chicago. Într-un mod tradițional când vine vorba despre astfel de personaje, Alan se confruntă cu o criza existențială. E divorțat, bea prea mult și recensiunea i-a epuizat finanțele  ajungând să nu mai dețină aproape nimic, practic fiind falimentar și aproape șomer, nu va putea să îi plătească fiicei lui taxele de colegiu, doar dacă reușește să pună mâna pe o afacere mare.

Reliant, un uriaș conglomerat l-a trimis la Jeddah pentru a încheia  un contract pentru a realiza infrastructura IT a orașului economic  al regelui Abdullah (KAEC), o dezvoltare masivă tocmai în mijlocul pustietății. Alan și colegii lui vor să-l impresioneze pe rege prezentându-i un sistem de teleconferință holografică  de vârf, care face ca un coleg din Londra să apară în 3D într-un cort din Arabia Saudită.

Plasând povestirea în KAEC a fost o lovitură de maestru, un miraj în deșert. În 2010, când acțiunea romanului este plasată, existau doar 3 clădiri:

“Cu totul, noul oraş constă deocamdată din trei clădiri. Exista un bloc de apartamente roz-pastel, care era cât de cât finisat, însă părea nelocuit. Mai exista un centru de primire, o construcţie cu două etaje, vag mediteraneeană ca stil, înconjurată de fântâni, majoritatea fiind însă uscate. Şi, în fine, mai era o clădire pentru birouri, cam de zece etaje, cu panouri mari de sticlă, turtită, pătrată şi neagră.”

Eggers este bun în a etala viața expatriatului în țările din Golf: hoteluri inexpresive, petreceri în compound-urile străine, structuri uriașe aruncate în mijlocul pustietății de către bogația datorată  petrolului.

“Hotelul fusese astfel construit, încât nimic să nu indice faptul că se afla în Regatul Arabiei Saudite.Întregul complex, fortificat ca o cetate pe partea dinspre autostradă şi mare, era lipsit de conţinut sau context, neprezentând nici măcar câteva caracteristici de origine arabă. Locul acesta, conceput întru totul din palmieri şi cărămizi uşoare, ar fi putut să fie în Arizona, în Orlando, oriunde în lume.”

Alan își umple orele goale stând pe malul Marii Rosii scriind scrisori lungi și emoționante fiicei sale și așteaptă ca un rege să își facă apariția urmărind viața din jurul său:

Alan a privit în jos, în curtea interioară a hotelului, amplasată sub un acoperiş de sticlă la zece niveluri mai jos, unde zeci de bărbaţi roiau de colo-colo, toţi în port saudit tradiţional. Alan a încercat săşamintească terminologia: roba albă şi lungă se numea kandura. Vălul pătrat din ţesătură care acoperă capul şi gâtul era ghutra, fixată pe creştet cu un şnur gros şi negru numit iqal. Alan se uita la bărbaţii care se foiau într-o parte sau în alta, veşmintele albe conferind mişcărilor lor un fel de imponderabilitate. O convenţie a spiritelor.

Cartea începe cu Alan care nu se trezește la auzul alarmei  ratând autobuzul care transporta echipa spre orașul economic. Mahmur și preocupat de excrescența de pe spate reușește să își aranjeze un mijloc de transport și un șofer, pe Yousef, un tânăr saudit amuzant, un prieten al unui alt prieten al portarului hotelului. Se întâmplă ca Yousef să fie un tip bun, singurul personaj cu adevărat plăcut din roman, deși se pare că merge în vârful picioarelor  la limita corupției, violenței organizate și a împrumuturilor de bani. Până când Alan ajunge la KAEC se face dupa-amiază. Acesta devine un aspect predominant în carte: Alan nu este niciodată acolo unde ar trebui să fie. Prin natura sa Alan este un rătăcitor, chiar și atunci când prinde mașina care îi transportă la KAEC la timp, reușește să se rătăcească în locuri ciudate descoperind în același timp mici sub-lumi ținute departe de ochii publici.

Un sentiment de neconcordanță și nedreptate este peste tot în acest roman. Alan este omul nepotrivit pentru jobul nepotrivit în țara greșită. Chiar și incongruența geografică a Arabiei Saudite, a unei civilizații care izvorăște în cele mai pustii locuri, îl fascinează și îl tulbură pe Alan:

“Dumnezeule, se gândea el, ce caută oamenii în această parte a lumii? Pământul este un animal care se scutură de purici, atunci când se înfig prea adânc în el, când pişcă prea rău. Pământul se foieşte pe loc, şi oraşele noastre se prăbuşesc; pământul oftează, şi coastele maritime sunt înghiţite de ape. Efectiv n-ar trebui să fim aici deloc.”

Alan îl însoțește pe Yousef la casa strămoșească a acestuia, unde Yousef se ascunde de niște bătăuși cărora le datorează bani. Încă o dată Alan este luat prin surprindere și găsește satul din munți în contrast nu doar cu restul Arabiei Saudite ci și cu tatăl lui Yousef, acesta văzându-l pe Alan ca o persoană îngustă la minte, fățarnic, fără niciun loc în viață pentru estetic. În același timp pe Alan îl cuprinde o dorință pastorală și chiar își imaginează posibilitatea mutării lui aici:

“A conchis că ar putea trăi aici. A conchis că ar fi mulţumit aşa, dacă şi-ar construi o locuinţă ca aceasta. Tot ce-i trebuia era să găsească un loc, undeva departe de orice aglomeraţie urbană, unde terenul să fie ieftin şi construirea clădirii să nu ridice mari probleme. Împărtăşea visurile tatălui lui Yousef, nevoia de a te întoarce la obârşii, de a clădi ceva trainic, ceva spaţios şi straniu ca această fortăreaţă, o casă pe care să o poată împărţi cu familia şi prietenii, cu toţi cei care contribuiseră la educaţia şi formarea lui ca om. Dar care erau obârşiile lui Alan? El nu avea nici un sat strămoşesc. El avea Dedham. Era oare Dedham un sat strămoşesc? Nimeni de-acolo nu avea habar de existenţa lui. Era el cumva din Duxbury? Era el cumva legat de acel oraş, sau cineva de-acolo mai avea vreo legătură cu el?În Duxbury, Alan nu putuse nici măcar să construiască un zid.”

Într-o noapte, în hotel, Alan aflat în stare de ebrietate decide să investigheze excrescența cu niște instrumente improvizate. Când Yousef îl duce a doua zi la doctor, Alan din anumite motive, îi permite doctorului, o femeie saudită să îi opereze tumoarea, mai târziu cei doi devenind implicați într-o poveste de dragoste fără angajamente.

Romanul este o tragedie: două părți cu Alan ca erou tragic și singurul personaj important, din moment ce declinul său este din vina lui; o parte o comedie de erori și o parte a romanului este o satira socială despre globalizare.

Cartea a fost ecranizată în 2016 cu Tom Hanks în rolul lui Alan Clay.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.